CARE ESTE RITMUL VIEȚII TALE?

Pe vremea când făceam școala pentru conducători auto, instructorul mi-a spus o vorbă utilă și, mai ales, înțeleaptă, de care voi ține cont atâta vreme cât voi fi la volan. Stând, însă, azi, și gândindu- mă la această vorbă, îmi dau seama că are o aplicabilitate și în viață. Parafrazându- mi instructorul, acesta mi- a zis să acționez în trafic, cu aceeași viteză cu care pot gândi și reacționa la diferitele situații ce pot apărea.

Acum vin eu și vă întreb care este ritmul vostru de zi cu zi (nu cel din situațiile excepționale, întrucât nu acesta vă caracterizează), cel care nu vă obosește și nici nu vă plictisește, ci, din contră, vă stimulează să mergeți mai departe în viață, indiferent de câte greutăți dau peste voi?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

CU CE O SĂ RĂMÂI CÂND O SĂ TRAGI LINIE?

Numărând orele pe care omul le petrece la muncă, s-ar putea să avem surpriza să constatăm că numărul orelor de somn e mai mic decât cel al celui dedicat profesiei. Unii dintre noi ne lăsăm seduși de muncă, uitând că avem o singură viață și că o petrecem mai mult muncind și dormind, decât stând în compania persoanelor care ne sunt dragi și care ne stau alături indiferent ce decizie am lua. Cu ce o să rămânem când o să tragem linie la sfârșitul timpului avut pe acest pământ? cu numărul de ore suplimentare, cu orele de muncă petrecute alături de colegi, cu bănuții pe care i-am luat în plus la salariu, crezând că, astfel, am avut mai mult de câștigat, cu oboseala care s-a adunat în medie geometrică, cu sistemul imunitar mai scăzut, cu scuzele prezentate celor dragi, în speranța că va veni și pentru noi ziua în care să ne întâlnim, vreodată, cu trupul îmbătrânit mai mult cu una (sau mai multe zile), cu regretele că nu am ținut în brațe și nu ne-am bucurat la vremea când eram, ...
Citiți mai multe

CUM ȘI CÂND AJUTĂM PE CINEVA?

Între nevoia ca cineva să fie ajutat și a ajuta pe cineva din proprie inițiativă, este o diferență de la cer la pământ. O primă diferență se referă la partea temporală: dacă omul are nevoie să fie ajutat ,,acum”, iar mușchii celuilalt spun că vor să facă ceva pentru semenul său abia peste două ore, cel în nevoie s-a scos. Nu-i mai trebuie un așa ajutor. Este nevoie, prin urmare, de o sincronizare, în timp, a propriilor nevoi și disponibilități. O a doua diferență se referă la conținutul ajutorului. De obicei, cel care vrea să ajute, nu ajută oricum, ci când are chef el și cu ce vrea el. Și, de obicei, ajută cu ce este dispus el (adică, cu ceea ce îi rămâne, cu ceea ce e în pericol să se strice, să se învechească etc.) și cu o cât mai mică risipă de energie sau un cât mai mic efort din partea sa. Mai deunăzi, dezbăteam cu cineva dacă putem avea sau nu așteptări din partea cuiva pe care l-ai ajutat  (fie el rudă sau străin) ca să te ajute (adică, să-ți întoarcă și el ajutorul)....
Citiți mai multe

LEGĂTURA DINTRE MOMENT ȘI MEMORIE

Dacă până mai ieri știam de la alții și am conștientizat și eu că singura certitudine a omului este că, la un moment dat, acesta nu va mai fi, în ultima vreme, am dedus că, de fapt, prima certitudine a omului este clipa din prezent sau momentul. Citind azi un material despre un om, devenit EROU al Revoluției din 1989, mi-am dat seama de ce stânga nu crede dreapta și, invers, dreapta nu crede stânga. Adică, de ce oamenii nu reacționează pentru același eveniment, la fel. Nu exclud să mai fie și alte explicații, însă aceasta mi se pare, în prezent, mie, plauzibilă. Vi s-a întâmplat să vă observați senzațiile pe care le aveți, în anumite momente, și care, o dată trecute, să lase un gol și să nu mai știți cum au fost, ca senzație? Care a fost ultima palmă caldă care v-a mângâiat obrazul? De ce vă pun aceste întrebări? Ca să vă zic că, dacă prima certitudine a omului este clipa, pentru a ne readuce aminte de cineva sau de o anumită experiență, avem nevoie de un alt aliat, iar acesta este m...
Citiți mai multe